Să nu lăsăm muzica să se stingă!

Fiecare om are o poveste, o cruce pe care și-o duce în spate până la finalul vieții. De multe ori, trăim încredințați că a noastră cruce e împovărătoare, că ale noastre experiențe de viață sunt pline și grele uneori. Dar apoi cunoaștem și alte povești, cele ale oamenilor de lângă noi. Unele sunt scrise, altele sunt vorbite, unele sunt dansate, altele ajung la urechile noastre sub formă de melodii. Ascultându-i pe ceilalți, realizăm deseori că altor oameni le-au fost puse în cârcă dureri crunte, nebănuite.

Iar când zic „oameni” simt că nu se înțelege destul de clar faptul că, de fapt, vreau să vă vorbesc despre un copil. Un pui de om în vârstă de 11 ani, pe care-l vom numi Bobo. Un vlăstărel vesel și plin de viață, care încântă suflete prin pasiunea sa pentru vioară, pe care o întreține muncind zi de zi.

Deși pentru un copil de 11 ani, munca reprezintă încă un concept abstract, declasat de joc și joacă, Bobo vorbește des despre cât e de important să fii muncitor. El pare să știe că pentru a fi un violonist bun, trebuie să studieze constant; pentru a fi un bun membru al societății, trebuie să fie sârguincios la școală, iar pentru a fi un om bun, trebuie să nu săvârșească, sub nici o formă, aceleași fapte pe care le-a făcut mama sa.

Cu alte cuvinte, un om bun este cel care nu își abandonează aproapele, prietenul, dar mai ales propriul copil. Bobo vorbește, în cazul acesta, din propria experiență, din poziția celui lăsat în urmă. Mama sa l-a părăsit în maternitatea în care l-a adus pe lume, fugind din spital imediat după ce a născut. În zadar au încercat autoritățile să o identifice și să inițieze un dialog cu ea, căci aceasta nu a putut fi localizată în raza județului în care a declarat că locuiește. Astfel, Bobo a deschis ochii în locul care timp de o lună i-a fost și acasă: o maternitate din Satu Mare. Mai apoi a fost plasat în regim de urgență în cadrul familiei unui asistent maternal, familie în sânul căreia copilul crește frumos și astăzi.

Unul dintre factorii care îl ajută pe Bobo să se dezvolte armonios, este muzica. A îmbrățișat această artă a sufletului de la vârsta de 9 ani, înscriindu-se în cadrul unui Club al elevilor în localitatea în care studiază. Timpul a trecut, pasiunea lui pentru frumos crește asemenea unui foc, însă o dată cu timpul crește și Bobo, dar vioara lui rămâne aceeași: micuță, nepotrivită nevoilor sale.

Din dorința de a-l susține pe Bobo să își cânte povestea mai departe, facem un apel către persoanele care îl pot ajuta. Bobo are nevoie, conform recomandărilor profesorului cu care acesta studiază, de un set de vioară Reghin ¾ (1 set corzi rezervă, fixuri, sacaz, stativ, partituri, acorduri.)

Lăsând la o parte poverile, iată cum zilele acestea primăvara însuflețește natura, lumina creștinismului umple inimile unora dintre noi, căldura soarelui ne ridică pe toți din amorțeală. Ce zâmbet am pune oare pe buzele unui copil, dacă l-am ajuta să nu lase muzica din sufletul lui să se stingă?

Dacă doriți să îl susțineți pe Bobo cu materiale necesare pentru a cânta sau cu bănuții necesari achiziționării materialelor, vă rugăm accesați link-ul ul Adopă talentul.

ADOPTĂ TALENTUL!

Un răspuns la „Să nu lăsăm muzica să se stingă!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *