De unde vii, copile, și încotro te-ndrepți?

Înainte să citești următoarele rânduri, dragă vizitator, te invit să facem împreună un exercițiu de imaginație. Închide ochii și gândește-te la zilele tale de copil. Cum erau acestea când aveai 7, 12, 17 ani? Care au fost oamenii din jurul tău, care te-au susținut și care te-au ajutat să crești?

Acum încearcă să îți imaginezi cum ar fi fost debutul vieții tale fără părinți, fără bunici. Nu-i așa că ai rămas singur în tablou? Privește partea bună: acesta a fost doar un exercițiu de imaginație, care tocmai s-a încheiat. Pentru noi s-a încheiat. Dar permite-mi să ți-l prezint pe Andrei, un adolescent pentru care acest tablou sumbru reprezintă realitatea întregii sale vieți.

Andrei este un puști din Satu Mare, elev la un liceu de arte, copil plin de viață și de culoare, care pășește încet, dar ferm, către viața de adult. În spatele zâmbetului onest și cald cu care dezarmează și cucerește, Andrei ascunde o poveste greu de crezut. Pornind în viață parcă din neant, descoperindu-și limitele și calitățile, Andrei ar putea sta demn în fața oricărui public, căci zilele pe care le-a trăit i-au acordat o medalie greu de obținut: cea a curajului și a luptei pentru viață. Din păcate însă, povara de pe umerii săi se simt și îl apasă constant, îngreunându-l.

V-aș vorbi despre părinții lui Andrei, însă conform documentelor legale, aceștia nu există. Văzând lumina soarelui într-o zi de iunie, Andrei a fost întâmpinat cu un refuz: refuzul tatălui de a-și recunoaște copilul. Mama sa l-a adus pe lume, după care și-a abandonat misiunea de mamă, părăsindu-l în maternitatea în care i-a dat viață. După numeroase încercări ale instituțiilor statului de a reintegra copilul în familia biologică, cea pe care generic am numit-o mamă anterior  a demonstrat în instanță că nu ea l-a născut pe Andrei. Un ordin judecătoresc sună sec „probabilitatea de maternitate a numitei este zero, aceasta fiind exclusă să fie mama minorului Andrei”.

Odată cu primele zile de viață, au început astfel și primele bătăi pe la ușile centrelor de plasament și ale asistenților maternali pentru Andrei. După o lungă călătorie și 17 ani de migrație în interiorul sistemului de protecție din România, Andrei și-a găsit un cămin în familia unui asistent maternal din Satu Mare.

Liniștea oferită de acest cămin l-a ajutat pe Andrei să crească frumos. Toată frumusețea sufletului său rămas senin după atâtea furtuni se răsfrânge asupra lucrărilor de artă pe care Andrei le creează. Sensibilitatea și înclinația către frumos și estetic au fost protejate de către Andrei și sunt transpuse, pline de măiestrie, pe pânză.

De cele mai multe ori, însă, pânza lipsește, culorile se termină, pensulele se tocesc.  Andrei păstrează în sine imagini și mesaje pe care, deși nu are cu ce să le dea contur și culoare, speră să le arate lumii, atunci când situația i-o va permite.

Când viața îți oferă doar un singur mod de a spera și de a trăi, însă câteva sute de lei te împiedică să îți așezi visurile pe șevalet și să le întinzi pe pânză, ce-ți mai rămâne de făcut? Alegi să te îndrepți către cei din jurul tău, să le povestești despre tine. Să le spui că nu ceri prea mult,  doar niște pânză, niște planșe, un șevalet neimprovizat și niște culori în ulei. De lucrurile acestea are nevoie Andrei pentru ca zâmbetul lui exterior să reflecte bucuria interioară de a crea și de a se exprima.

Să-i oferi înapoi copilăria furată unui copil este imposibil, însă pentru a-i oferi șansa să viseze și să crească în continuare, nu e nevoie de foarte mult efort. Un gram de empatie și de generozitate pot face diferența, în cazul lui Andrei, între vis și realitate.

Dacă doriți să îl susțineți pe Andrei cu materiale necesare pentru a picta sau cu bănuții necesari achiziționării materialelor, vă rugăm accesați link-ul ul Adopă talentul.

ADOPTĂ TALENTUL!

2 răspunsuri la „De unde vii, copile, și încotro te-ndrepți?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *